luni, 25 mai 2015

Spovedania dinaintea nuntii a lui Dumitru

- Da' de însurat nu ai fost cu ea, nu?
- Nu. Doar logodiți.
- Bine, aia e altceva. Dar la biserică umblați?
- Eu nu chiar. Doar de Paști. Dar ea da.
- Care, prima sau a doua?
- Și prima și a doua.
- Și nu ați... știi, niciodată? Preotul păru că se încurcă în cuvintele netrebuincioase care îi veneau pe limbă. Adică... și aici căpătă un glas răsunător: adică ați trăit ca sfânta Marie și sfântul Iosif până acum?
- ... adică logodiți?
- Nu, fiule, adică nu ați făcut sex, grăi părintele sec. Acum se lumină Dumitru de poticneala preotului. Rostise sex cu o inflexiune ciudată, ca un străin care învață un cuvânt nou.
- Dar, părinte, Maria și Iosif au făcut sex.
- Cum știi tu asta? exclamă uimit preotul. Ești cumva sectar? Neoprotestant?
- Sunt profesor de istorie. Am avut și în facultate cursuri despre creștinism. Am și studiat biblia de unul singur. Pe vremea aia, toate familiile iudaice aveau mai mulți copii.
- Să studiezi biblia e un lucru bun... aprobă preotul.
- Și nu sunt protestant, sunt ateu.
- Bine, bine, mormăi preotul deloc netulburat. Atunci, continuă împăciuitor și grijuliu, ce zici dacă zicem spre esemplu de cum au trăit sfânta Marie și sfântul Iosif înainte de a-l avea, pardon, de a se întrupa Iisus? Că atunci, mă, nu poți să spui nimic, că doar era fecioară, e sfânta fecioară din care s-a întrupat Domnul Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, amin! Vocea preotului căpătase gradual tărie și patimă, de răsună în ecouri bolite în înălțimea bisericii, măreție ce-l copleșise pe Dumitru. După-aia nu ne mai interesează ce a făcut, ori c-a avut copii, cum zic neoprotestanții, ori că nu, că doar în sfânta scriptură nu scrie, adaugă în șoaptă, în timp ce Dumitru aproba din cap.
- Nu. Deloc.
- Sfinte Sisoie... exclamă preotul și apoi răsuflă cu putere. Se șterse cu mâneva pe frunte. Sunteți primii... Da' am o întrebare la tine, fiule, dar să nu fie cu supărare și dacă îmi dai voie...
- Cum să nu, părinte.
- Da' nu e o întrebare duhovnicească... e din curiozitate. Cum ați reușit?
- Păi, nu am vrut cu dinadins asta. Pur și simplu nu am avut când. Ne-am întâlnit la cafea, ca să îi plătesc pentru întâlnirea de zece ani, apoi la întâlnirea de zece ani, de-acolo am dus-o acasă cu mașina, deși nu s-a întâmplat nimic, nici nu ne-am sărutat în mașină. Dar apoi, a doua zi, nu am mai putut. I-am trimis câteva sms-uri, ea mi-a răspuns înapoi, și m-am dus direct la ea, în Cluj, unde stă în chirie. Eu eram tot certat cu lognica mea. Noaptea am dormit în aceeași cameră, la ea, dar nu am încăput amândoi în pat, așa că am dormit pe jos. Și ni se părea cumva străin și nelalocul lui să dormim împreună. A treia zi, de dimineață, am cerut-o. A zis da, că și ea era tulburată că a avut câteva tentative de căsătorie și simțea că eu trebuia să fiu. Și vrem să începem o nouă viață, amândoi. Nu ne interesează ce ne așteaptă sau cum o să fie. Sau trecutul fiecăruia. Începem de la zero.
- Cât timp ai zis că ai stat cu cealalaltă?
- Șase ani, părinte.
- Și cu asta, a doua? 
- Trei zile. Dar ne cunoșteam din liceu, că eram clase ușă-n ușă.
- Hm... ce vrea domnul, el aia dă, ce-i drept... Dar cum o scoți cu cealalaltă la capăt, cu prima?
- Nu știu. Dar se rezolvă cumva. Nici nu mă interesează. O vreau pe ea și gata. Vezi, părinte, noi suntem ca doi pinguini...
- Pinguini?
- Da. Am văzut un documentar despre pinguini...
- Și eu am văzut odată un documentar cu pinguini. Documentarele sunt bune, aprobă gânditor preotul scărpinându-se în barbă.
- Și acolo se spunea că pingunii iși aleg pereche și îi recunosc țipătul chiar dacă sunt înconjurați de mai mulți pinguini. Se recunosc între ei în toată mulțimea aia de pinguini, de zeci sau sute de pinguini. Pinguinii sunt suflete pereche.
- Fiule, nu știu ce documentar ai văzut tu, dar în documentarul meu se făcea că pinguinii își alegeau o parteneră în fiecare an. Pe tot anul una, iar la anul alta! Câte una pe an.
- ...
- Mi-o venit! răcni dintr-o dată preotul încât Dumitru tresări sub patrafir. Fețe curioase de enoriași se întoarseseră din cercul de povești în șoaptă să vadă ce se întâmplase. Fiule, îți dau canon.
- Că sunt ateu?
- Nu, nu, de fapt, și asta, dar o lăsăm pe altădată, răspunse vizibil netulburat.
- Adică că sunt ateu nu e important?
- Pe naiba ești, mă. Ești creștin, așa să știi. Toți tinerii veniți cu ifose din astea. Nu există om fără Dumnezeu. Eu nici nu pot concepe ca un român să nu fie ortodox. Nici nu există altfel. 
- Domn' părinte, dar îmi jignești convingerile, alegerile mele în...
- Lasă astă. Gata, știu ce-i de făcut. Îți dau canon. Vezi tu, Iisus a trăit fără de păcat. Știi cum a reușit el să trăiască așa? Că doar era întrupat ca om.
- Cum?
- Păi era Dumnezeu, mă. Era om, dar îl avea pe Dumnezeu-Tatăl în el. Avea scânteia aia divină, cea pe care toți oamenii, chiar dacă sunt slabi și păcătoși, o au. Fiule, canonul e simplu. Nu fi pinguin. Fii om, mă, dar mai ales, fii dumnezeiesc. Ca Iisus.
- ...
- Deci fără pinguini, fără țipăte de pinguini - pereche, fără dansuri de pinguini la nuntă. Fii om. Fii ca Iisus. 

Dumitru păli și se schimonosi la față. Bărbia începu să se miște involuntar dintr-o parte în alta tot mai tare, ca și cum s-ar fi scutura de ceva urât. O greață îl apucă cu degete verzi de grumaz.
- ... părinte, atunci ar trebui să o iau pe cea dintâi....
- Fiule, continuă grăbit preotul, tu știi mai bine ce să faci. Că doar lui Dumnezeu îi place familia. O să îți fie bine cu oricare dintre ele. De fapt, spovedania asta pentru nuntă e buna și cu una, și cu cealalaltă. Dar să ții cont de un singur și un singur lucru: să fii om, nu pinguin. Că doar omul e deasupra animalului. Pentru că are scânteia divină-n el.
- ... părinte...
- Fiule, fiule... stai puțin. Cum te cheamă? Care ți-e numele de botez?
- Dumitru.
- Dumitrule, fiule. Eu am o fată care era de vârsta ta. Am luat banii ăștia de 100 de lei de la tine, că nu am vrut să îi iau, deși lumea tot clevetește că-i rea, pentru un singur lucru, știi care? Să-i fac nuntă. Vine bebele înainte de cununie. Și când am auzit mi-am smuls părul și barba din cap și atunci am auzit o voce în mine de m-a cutremurat. Nu mai știu ce a zis, dar de înțeles am înțeles pe loc. Că lucrurile astea sunt naturale. Sexul (îl pronunță cu greutate și stâlcit) e firesc. E ca la pinguini, ca la animale. Tot timpul am urât lucrul ăsta. Să trăiești așa, în păcat, față de Dumnezeu... Și preotul se scârbi, dar se lumină imediat... Dar de atunci am înțeles ordinea firească a naturii. Și că ce faci tu după-aia, după el, e ceea ce te face om, mă, făptură divină, cu scânteie dumnezeiască în el. Cu glasul domnului în mintea ta. Du-te, fiule, și...
- Adică eu ce să înțeleg din asta?! Părinte, nu mă ajuți deloc... eu chiar acum am zis că nu am făcut sex cu femeia...
- Du-te, fiule, că vei știi pe care să o alegi acum, că doar niciuna nu-ți este oprită în fața domnului... continuă preotul sigur pe el și tot mai nestăvilit.
- Domn' părinte, nu înțelegi! continuă Dumitru disperat, roșu și tumefiat la față. Acum pe care să o aleg? De ce crezi că am venit la popă? Cu care mă însor eu?
- Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Dumitrule. Uite ce nume frumos, de la cătana Dumitru, ostașul lui Dumnezeu, izvorâtorul de mir...
- Popo, dar ce legătură are?!
- Gata, ești spovedit!

vineri, 22 mai 2015

Betivii nostri sunt mai mincinosi decat betivii lor

O ideoțenie patriotardă imediat umătoare după cea a vitezei internetului din topul neroziilor naționaliste este cea cu consumul de alcool.

Nu contează câte argumente aduci într-o discuție. Nu contează că prezinți cifre, statistici, studii. Știri cu violuri, crime și bătăi sub influența alcoolului sunt egale cu zero în fața unei poze cu trei britanici beți, de preferabil femei, sau cu germani. Răspunsul unic e etern și invariabil: dar, totuși, lasă că noi nu bem ca englezii sau germanii, ca mai apoi să urmeze un râs disprețuitor cu dinți cariați și lipsă. Internetul e plin de resurse, iar cum o poză face 1000 de cuvinte, în mintea prostului poza face 1000 de statistici. De exemplu, poza de mai jos e legendară. Nu cred că există vreun internaut să nu o vadă. 

Alcoolul crează dependenţă şi este responsabil de dezvoltarea a peste 200 de afecţiuni, printre care se numără boli de ficat – precum ciroza dar şi cancer. În plus, persoanele care obişnuiesc să bea alcool sunt expuse riscului de a dezvolta tuberculoză şi pneumonie. Mai mult, sunt date concrete în ce privește accidentele auto, violuri, crime și bătăi corelate cu consumul abuziv de alcoolul.
În urma unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii dat publicităţii recent arată că în ţara noastră consumul de alcool pe cap de locuitor este de 17,5 litri de alcool pur. Datele arată că România ocupă al cincilea loc în topul ţărilor cu cel mai mare consum de alcool pur pe cap de locuitor. Sunt curios dacă și spirtul sanitar Mona, seva albastră exotică, adusă de furnizori în baxuri întregi în alimentarele sătești și comunale se pune la socoteală. Și dacă asta nu te încălzește, află că nici alcoolul din producție proprie nu intră în calcul. Da. Nu există talcioc unde să nu fie prezenți țigani căldărari, nu există familie de la țară să nu aibă alambic sau vie, nu există ziar local unde să nu apară anunțuri cu țuică de prune și vin de casă. Producția de alcool în familii este extrem de mare, suficient încât să arunce România pe locul unu în Europa la consum de alcool.

Statistica (de pe wikipedia) cu consumul de alcool pe cap de locuitor. Am indicat niște țări pentru comparație. România și Regatul Unit, de unde provine poza cu fetele bete de mai sus.
Concluzia e simplă și dureroasă. România este o țară de oameni patologici, atât fizic cât și psihic. Iar după trei dețuri de rachiu ieftin și prost, făcut în cadă și foarte probabil încercat de cercetătorii britanici pe cobaii de laborator să vadă cât de grav le afectează judecată, oricărui pensionar gen brusli i se îngroașă vena pe gât și începe să explice jignit că el nu bea așa de mult ca alții că doar el a râs la televizor de englezi mai beți decât el, căzuți pe stradă în chiloți. Iar dacă nu îi înțelegi argumentul te lămurește cu toporul.

Ceea ce nu se recunoaște este diferența de cultură. Căci germanii, atât de dezinhibați și puși pe distracție au creat un festival legendar al băutului berii. Ca britanii, ei practică băutul în grup. Băutul social. Pe când românii, urâcioși față de semenii lor, plini de complexe, de rușînea sătească, se feresc, își ascund sticla de tărie în lada cu grâu, nu recunosc niciodată că beau prea mult și că au o problemă reală cu alcoolul. 

Ce să mai zici de tineret, care iau ca modele tații și tații-mari ai lor, când media de abuz de alcool al minorilor depășește media europeană. Și problema este că ei nu se întorc în grup, glumind și râzând, pe stradă, înapoi acasă. Ei iau mașina.

marți, 19 mai 2015

Rupe Lantul Mesajelor Cancer

Încă de la apariția facebook-ului circulă mesajele tip lanț. Ele existau de mai înainte, din telefonie, poștă și emailuri, dar acum au prins amploare datorită rețelelor de socializare. Fenomenul prezintă o curiozitate anume pentru că e bazat pe comportamentul ancestral al oamenilor: zvonul, bârfa și superstiția. În anumite timpuri, aflarea locului tăinut din vârful muntelui unde crește ștevia sau face rața ouă, plus purificarea rituală ce o face vecinul tău ca să te ferească de primejdii până acolo, constituiau diferența în supraviețuire. Acum, în timpurile noastre, aceste mesaje reprezintă cancer, cuvânt scornit de utilizatori pentru o non-postare, o postare goală de conținut, falsă, risipitoare de timp și înșelătoare. 

Articolul actual nu face vreo trecere în revistă și o clasificare a mesajelor tip lanț. O astfel de informație este, într-adevăr, delicioasă și se poate regăsi aici: categorii de mesaje în lanț. O să vă amintiți de mesajele umoristice, zodiacale, copii dispăruți și icoane făcătoare de minuni ce le-ați văzut în ultimul timp. Vă spun sincer, la citirea fiecărui rând eu am exclamat mintal da, îmi amintesc și de ăsta! în timp ce zâmbeam stimulat. Dar, să fim atenți: mesajele lanț sunt un cancer și trebuie evitate sau marcate ca spam. Nu de multe ori analiști de top au remarcat pe facebook că informații de real interes și de cultură se pierd în noianul de postări non-valorice și non-sens.

Eu am remarcat că mesajele tip lanț se bazează pe emoție. Vedem o poză cu o bătrânică, vai de ea, îmbrăcată în strai popular, cum vinde flori în piață. Vocea răsună imperioasă în gând: distribuie dacă nu ai uitat-o pe mama ta. Vedem o poză cu bebe mic, plin de bășici roșii pe piciorușe. Distribuie dacă vrei să scape de cancer. E un zvon. E o bârfă. E un ritual. Like-urile aduc câte două blistere de panacee, share-urile câte doi dolari pentru operația pe care numai doctorii germani dintr-o localitate exotică (de fapt, vârful dealului secret) sunt capabili să o îndeplinească. Îți aduc și ție o liniște sufletească: parcă dorul de mama ta și culpa de a nu o vizita așa de des s-au mai diminuat acum dacă i-ai dat share la poză.

Dacă îți dai concursul, supraviețuiești. Puțină empatie și și semenii din tribul tău supraviețuiesc. Cele trei entități de bază se leagă și, nu mi-ar fi mare mirarea, dacă nu chiar ocupă locuri învecinate în creier: zvonul, bârfa, supersitiția. Parcele, dar nu a destinului morții, ci destinului vieții. A jocului supraviețuirii imprimat în specia umană de ștanța sutelor de milenii.

Majoritatea dintre ele însă, false. Întrebarea, care s-a născut odată cu aceste zvonuri, este dacă sunt aceste mesaje adevărate sau măcar inofensive? Nu cumva vecina de trib e perfidă și ne imboldește să urcăm pe munte în speranță că ne pierdem viața sau să pună stăpânire pe avutul imobil? Sau bulibașa vrea să își impună superioritatea prin crearea de legi și reguli? Sau poate că nu e nimic mai mult decât o neînțelegere nevinovată la mijloc și, totodată, inofensivă. Că e doar superstiție ilogică. Dar concluzia e simplă și empirică. De multe ori am dat peste articole investigative ale unor detectivi amatori în care se demonstrează că bebelușul canceros și copilul pierdut nu există în realitate. Lumea nici măcar nu e atentă la ce distribuie, dar continuă să distribuie. 

Sparge lanțul. Nu că mesajul în sine ar fi periculos. Ci pentru că e ilogic. Dacă observați mai cu atenție, site-ul care a făcut catalogarea mesajelor tip lanț este un site de profil sceptic sau ateist. Mesajele tip lanț sunt propulsionate de superstiție, deci abordarea este una logică. În era ateismului și raționalismului științific, al scepticismului științific și a logicii sănătoase, care ne salvează de la deziluzii și debusolări, trebuie să rupem lanțul.

La o postare în care se cerea... nu știu ce, se face apel la mila noastră. O solistă dintr-un cor religios are eternul cancer la ochi. Eu am trolat. Alții au căzut în plasă. Ca să vedeți gramul de atenție și judecată rațională ce îl poate avea un om. Dar nu contează. Să ne rugăm împreună. Poate supraviețuiește dacă ne rugăm cât mai mulți.

sâmbătă, 2 mai 2015

Comentariile Nationalistilor la Articolele Nationaliste

În baza dreptului și atribuției cu care Internetul m-a învestit ca trol nivel 42 (mai am încă de lucrat pentru a avansa în grad) și pârțâitor în biroul de bugetar declar un nou postulat:
Comentariile patriotarzilor la articolele naționaliste sunt de 2 ori mai retardate decât articolul în sine.
Pomeneam mai deunăzi de un articol patriotard despre ce mișto e România de pe vice și m-am grăbit să-l fac praf, chit că nu este nevoie de vreo demonstrație că articolele de pe vice sunt de rahat. Dar am niscai circumstanțe atenuante pentru că erau chestiuni naționaliste des întâlnite printre internauții români naționaliști afoni. 

Și avem acum, în ordinea zilei, un comentariu de la un distins domn pe nume Tane Mario a cărui nume ne dă prima impresie că este un Marean care s-a dus la castraveți și căpșunele în Italia, unde, nădușind de atâta gresie pusă și atâta fugă de carabinieri, și-a pierdut numele autohton și a căpătat influențe găinaro-meditaraneene. Dar Mario ne lămurește că, deși folosește cuvântul noi când se referă la români, l-am putea contrazice. Deci Mario nu este român sadea, poate nici măcar 10% din sângele ce-i curge prin vene nu e de vasluian, să moară mama, deși nu știm de unde a prins limba română. Cât despre locație ne asigură pe facebook că trăiește în Bogota, Congo, Central African Republic.

Și, deși nu am destui neuroni să pun cap la cap vreo legătură între românii de o anumită teapă și o țară mult prea exotică de a fi atinsă de acești români, chiar dacă ridicăm miza și aruncăm în joc și o anumită etnie, Mario ne lămurește (pentru a treia oară) că el muncește, ba chiar s-a ajuns bine și în mărinimia lui oferă ajutor prin oferirea unui loc de muncă pentru oameni care au fost odată ca el. Așa că uite ce poză și-a pus la profilul de facebook:
Nu cred că vă mai surprinde textul. A fi agramat e o caracteristică esențială în a fi patriotard sau naționalist. Revenind la tema inițială a articolului, fasolea din conservă s-a umflat in Marean al nostru, care a simțit înlăuntrul conștiinței sale românești că trebuie să aducă lămuriri articolului de pe vice. Așadar să ne minunăm de intervenția lui atât de necesară:
Pe o parte sunt total de acord cu tine.Ne dam cu ala caruia ii merge mai bine,tra la la.La fel fac si curvele.Ceausescu a facut o industrie de orice briz-briz pentru ca atunci cand am scapat de datorii,sa inceapa un export de orice cacat.Nu ne vindem muntii dar luati niste ceramice si o Dacie si vedeti-va de drum.

Da,ai sanse aproape nule sa fii impuscat pe strada aiurea,cum se intampla la americani si chiar e un lucru bun ... "The american way" is not a good way.

De ce lumea a doua?Noi(si aici ma poti corecta) avem atat de multa istorie ca si popor incat daca le-o dam americanilor s-ar putea ineca in ea.

Faza cu "zic ca tine,fac ca mine" asa este.Am observat-o de la vreo 4-5 ani.Niciodata nu iti spun "NU" .Iti zambesc,zic un DA convins si fac ce cred eu.

Cartoon Network a fost si sursa mea de limba engleza.Asta si Tanar si Nelinistit(azi am vazut ca inca mai este(mindfuck))

Normal ca este industrie,doar nu o sa murim noi de foame.Dar cand te uiti la aderarea in UE,am fost nevoiti sa inchidem zeci de fabrici care mergeau stas.De ce?Revenim la curve.

Piratare?Ce e aia?Noi doar imprumutam pe o perioada nedeterminata,suna mai frumos.
Dar degeaba daca nu stim sa folosim informatiile pe care le avem.
Știu că sunt multe idioțenii, nu te poți aștepta prea mult de la un bărbat în floarea vârstei care se uită la Tânăr și Neliniștit, dar cel mai tare mă șochează această propoziție: 
Noi(si aici ma poti corecta) avem atat de multa istorie ca si popor incat daca le-o dam americanilor s-ar putea ineca in ea.
... și o să vorbesc doar asupra ei. Dacă mi-ar permite blogger aș împărți foaia în două secțiuni, una cu titlul România și alta cu titlul America, și dacă chiar aș avea timp aș umplea-o cu amănunte istorice de o deosebită valoare istorică. America, o țară de oameni neliniștiți, năprasnici, neobosiți, agitați psihomotoric de cafeaua ce a înlocuit sedativul ceai englez, aruncat și atunci, arogant, în ocean. România, o țară de ciobani și mămăligari adormiți de spirtul sanitar și lene. America, cea care s-a consolidat ca țară înaintea României, prin 1776, în mod violent, pe când România nici măcar nu s-a putut menține întreagă după unirea din 1859. Intrarea Americii în al doilea război mondial a însemnat grăbirea terminării războiului și, implicit, salvarea de numeroase vieți omenești. România a ieșit pe poarta din dos, cu statut de țară pierzătoare și trădătoare, ucigașă. Imaginea de onestitate și încredere internațională a României este pe veci distrusă. Ce să mai spun de țara care a contribuit cel mai mult la cercetarea științifică, a descins prima dată pe Lună, a reconstruit Europa de Vest după război etc...

Dar cel mai tare lucru, și jur că este cel mai tare lucru dacă nu ați auzit de el încă, este tăcerea istorică milenară. Un gol istoric de aproape un mileniu din istoria României (sau mă rog, de pe hotarele actualei Românii), între secolele IV-XIII. Asta înseamnă că în perioada aceasta de un mileniu de pe ținuturile noastre nu s-a auzit niciun pssst! istoric. Nicio scriere, nicio atestare, nicio influență culturală, niciun eveniment istoric, nicio construcție sau fortificație, pe scurt, nicio civilizație. Tăcerea istorică a fost atât de desăvârșită, încât vecinii noștri unguri au profitat de acest lucru și au încercat să argumenteze o lipsă de discontinuitate, o teorie imigraționistă, conform căreia populația băștinașă a plecat în totalitate cu retragerea aureliană, ungurii au venit și s-au stabilit, și mai apoi, au venit înapoi ciobănașii noștri, de la sud de Dunăre, peste unguri. Un argument favorabil pentru Transilvania - pământ unguresc. Însă istoricii români au adus contra argumente incontestabile, inclusiv Neagu Djuvara. De fapt, noi eram acolo, dar la stadiul de ciobănoi inculți și nespălați. Iar de ciobani cică niciun popor vecin civilizat nu vorbește sau îl consemnează în scrierile lor. 

Repet. Tăcere istorica de un mileniu. Ceea ce e absurd pentru America, țară cu activitate internațională imensă, poate cea mai densă din istorie, așa cum e ea, bună sau rea. Așa că nu. România nu are o istorie mai bogată decât America, iar ca să închei citând un alt comentator al articolului de pe vice, care vorbea într-o notă pesimistă și dezamăgită de cum ești tratat in Franța ca pensionar, a conchis cu resemnare și toleranță:
Asta nu inseamna ca nu mi-ar placea sa -mi traiesc batranetele undeva mai la sud si mai la caldura (sudul Frantei, Portugalia, nordul Italiei etc.) Dar cu o pensie de cateva sute de euro nu cred ca se poate. Asa ca cel mai intelept lucru, pentru a nu avea frustrari, e sa consideram Romania "cel mai misto loc din lume".

vineri, 1 mai 2015

Nationalismul Inteligent

În ultimul timp, și chiar de o bună perioadă încoace, s-a așternut tot mai solid concluzia că naționalismul este primul semn a unui judecăți defectuoase. Evident, cu ilarele și obligatorii variațiuni, gen: primul semn al autistului, orice retardat e și naționalist etc, etc...

Nimeni însă nu s-a gândit că naționalistul ar putea să fie inteligent și cult, sau vice-versa: că omul inteligent și cult ar putea fi naționalist. Am fost obișnuiți să vedem atâția inculți și agramați bătându-se în piept cu superioritatea lor străveche (din geto-daci și romani încoace) cu care dau lecții de cultură și moralitate depravatului și prostescului Occident încât am corelat involuntar cele două imagini. Naționalism, boală grea, ce afectează judecata dreaptă și îl face pe om să deformeze adevărul, să creadă cele mai mari aberații și să comită crime în numele lor. Sub motivația iubirii de patrie - de fapt, iubirii de sine și urmarea firească că el superior celor pe care... îi consideră superiori.

Ne-am înșelat, așadar, și chiar naiv, căci era îndeajuns să aruncăm o ocheadă în trecutul recent să observăm asta. Era îndeajuns să citim despre aproape oricare om de cultură din secolele trecute și să ne dăm seama că erau naționaliști. B. P. Hasdeu, Eliade, Iorga, școlarii ardeleni... Aproape toți.

Fenomenul există, chiar dacă extrem de restrâns, și în zilele noastre. Astfel, am citit un articol de pe Vice (să nu râdeți și să vă pregătiți să discreditați - articolele sunt suficient de bune pentru mediul nerăbdător al internetului și dacă nu te aștepți la mare lucru). Sunt articole care urmează structura tipică a companiei, sunt ușor de citit și merg ok. Sunt exact ca filmele polițiste care abundă pe canale de seriale: nu trebuie să te gândești, este suficient să te uiți. Articolul se intitulează De ce România este cel mai mişto loc din lume și, dacă facem abstracție de cuvântul țigănesc din titlu, este suficient de atrăgător pentru tinerii internauți. Ceea ce e ok, cultura câteodată trebuie să se prezinte într-o formă atrăgătoare pentru diferitele categorii țintă. Autorul este inteligent, articolul este bine scris. Articolul vrea sa dea un alt punct de vedere asupra unor părți negative ale României și face asta extrem de bine. Dar asta nu înseama că e precis sau că prezintă lucrurile nesubiectiv. Autorul este (cum altcumva?) un naționalist târziu, cu rămășite de naționalist pus la curent. În ciuda faptului că cunoaște lucrurile reale el a căutat subconștient cu disperare niște scuze sau explicații care i s-au părut logice și i s-au staibili în minte.

Introducerea este un fel de neutralizare a extremismului de pe amândouă părți, atât cea a ultrașilor naționaliști cât și a haterilor de țară și popor. Te face să crezi că autorul este trecut conștient prin aceste două stări antagonice și a dobândit o înțelepciune finală pe care vrea să ți-o împărtășească și ție. E un fel de înțelepciune absolută, la care tu oricum ai fi ajuns la ea după aceste trăiri, dar el îți face hatârul de a ți-o da de-a gata și gratis, într-un format de enterteinment. Nimic mai fals. În articol sunt prezentate părerile autorului, extrem de personale, implicit, subiective.

Argumentele sunt împărțite pe secțiuni. Titlul secțiunii e și concluzie, iar textul secțiunii o aprofundează și o lămurește. O luăm pe secțiuni, însă nu mai menționez și lămuririle, doar titlul care e suficient de lămuritor.
Suntem în lumea a doua şi asta e-n regulă
Împărțeala în lumi cardinale datează de pe vremea Războiului Rece. Bineînțeles că acum nu mai este cazul. România nu este în lumea a doua, este în Europa. Da, într-adevăr, faptul că am fost sub dominație rusească, care a fost din totdeauna o forță anticivilizatoare și distrugătoare, explică întârzierea noastră. Dar asta nu e în regulă acum. Dacă am fi acum în lumea a doua nu ar fi în regulă. România niciodată nu trebuie comparată cu țări din Africa sau America de Sud, Antartica și Filipine. Este o comparație de o cruntă naivitate: faptul că noi căutăm să nu fim cei mai parliți și menționăm tot timpul pe alții mai nașpa decât noi. Argumentul este cancer. Nu contează ce ai pățit, că ți-ai pierdut apartamentul, o mână, un job, tu tot poți să spui că ești bine că nu ai cancer ca alții. Întotdeauna se găsește cineva care o duce mai prost decât tine. Adică nu suntem in lumea întâi, cum ne pare și logic, dar măcar nu suntem în treia.

Si acum să trec la o concluzie ce tot am mai spus-o: O ȚARĂ SE COMPARĂ CU ȚĂRILE UNIUNII DIN CARE FACE EA PARTE. România se compară cu celelalte țări UE, nu cu tot globul. Autorul are nevoie să se trezească și să se uite nițel peste niște statistici europene ca să vadă adevarata noastră valoare, și nu cea edulcorată de aprecierea globală.
Internetul merge blană, chit că nu-l folosim prea mulţi
Și se face o comparație la viteza de internet cu America, care e pe locul 17, față de glorioasa Românie, care este pe locul 6. Din nou, comparația este globală, și nu europeană. Asta nu este total incorect, internetul este o tehnologie ce leagă întreaga lume. Problema e reprezentată de obiectele comparației. Comparația cu America e cretină. America are o suprafață de 41 de ori mai mare decât a României. Să faci o medie a întregii țări, incluzind Alaska și zonele deșertice (vai, ce înapoiați, ăia de acolo au dial-up, nu ca noi în Berceni, fibră) și apoi să compari cu realmul românesc unde e, evident, un relief preponderent accesibil, e o prostie. Ce ar fi dacă luăm doar statele americane de vârf, gen Washington, New York, California, și să ne raportăm la ce tehnologii au aia? Ce-ar fi dacă am lua doar centrele de cercetare și campusurile universitare? Organizațiile guvernamentale și serviciile secrete? Ah, da, ei au inventat rețeaua și acolo sunt cele mai mari firme de rețelistă, gen cisco. 

În concluzie, noi îi batem pe americani și la internet. Pe lângă veșnicele moralități, purități spirituale și cunoștințe generale cu care facem praf orice obez client de Wallmart. Și acum trecem la următorul argument corelat...
 Piratăm enorm, dar asta ne ajută să evoluăm
Faptul că piratăm enorm este un lucru lesne de înțeles și logic de acceptat. Dar nu pot să disting ce ar fi putut să întrevadă autorul prin generalizarea și ambiguitatea cuvântului evoluție? Se referă oare la cunoștințe? Hackerii români au o grămadă de cunoștințe tehnice dobândite prin piratare, ceea ce demonstrează ca se poate face acumulare de cunoștințe și în umbra infracționalității. Inteligența nu înseamnă educație. Se referă oare la ridicarea culturii românești? Piratarea nu ne ajută, per medie, să evoluăm nici așa. Știți de ce? Pentru că studii științifice. Care au pus în evidență că folosirea internetului ține strict de cultura și IQ-ul utilizatorului. Adică un cocalar naționalist și agramat în același timp nu va căuta discuțiile filosofice ale lui Platon și eseuri despre baroc, nici măcar un mini-filmuleț Ted. Că el piratează pornache HD, se uită la filmulețe cu proști care cad pe youtube, se joacă Candy Crash pe facebook și dă share la articole despre dacii laser și celelalte care erau în acord apriori cu convingerile lui naționalisto-religioase patologice. Mai corect spus, să îi dau parțial dreptate autorului, ăia proști rămân tot proști, ba poate și mai insistenți și siguri pe prostia lor, și ăia deștepți află puțin mai multe. Adică sunt în pas cu filmele și serialele americane. Atâta tot. 

Piratarea este o infracțiune. Toți piratăm, dar măcar ar putea să nu ne lăudam și să facem o calitate din ea. Ba chiar una națională. Să nu afirmăm străinilor în public că ce mișto e în România că se piratează orice! Păi, da, este mișto, este cum ne spune autorul, că este un lucru bun oricât de ilegal ar fi, dar măcar taci din gură. Mai ales când piratezi filme cu automobile și cu Thor și nimic educațional, ca articole științifice sau ebook-uri. Piratarea nu face, per general, întreg poporul român mai educat, mai inteligent sau mai corect. Îl face să fie la modă.
Aproape nimeni nu moare împuşcat
Iar aici ni se explică că spiritul găinar și laș al pseudo-mafioților români contribuie la menținerea unei așa-zise stări de pace. Suntem comparați în statistici europene cu țări europene, gen Belgia și Norvegia. Și este corect. Însă aici avem de-a face cu o eroare logică de îngustime a realității și ignorare a celorlalte fapte. O fi adevărat că nimeni nu moare împușcat, însă asta e doar o particularitate a violenței. E doar o părticică mică a mizeriei naționale care e, surprinzător, de lăudat, dar nu că a fost combătută, sau că e urmarea firească a educației naționale, ci dintr-un defect pur românesc a găinăriei și lașității. Ca să vedem imaginea completă putem face niște comparații cu țările respective la: rata sărăciei, analfabetismului, igienă și grupuri sanitare, educația, copii abandonați la naștere, mame minore, prostituate răspândite în toată Europa, țigani, hoții, tâlhării, violări de fiice vasluiene, crime cu toporul și cu furca, accidente rutiere, diabet, afecțiuni cu inima, bețivi, ultrași etc. 

Lista ar putea continua la nesfârșit... În plus noi nu avem bunăstarea necesară ca armele să fie așa de răspândite ca în celelalte țări ca să poți trage vreo concluzie. Aș fi curios de o comparație și la numărul de arme pe cap de locuitor (densitatea armelor) corelat cu împușcăturile...
Nu se dubleaza filmele şi serialele, deci toţi ştim engleză 
Aici nu prea avem ce să discutăm. Două erori de logică într-o singură propoziție. În primul rând, nu toți știm engleză, este suficient să arunci o ocheadă pe ultimele statistici cu numărul de vorbitori de engleză din Europa. Nici măcar nu stăm lăudabil în raport cu celelalte țări europene. Nu toți știm engleză, iar dacă ai nițel bun-simț și te gândești la rata analfabetismului, la numărul de țigani, pensionari ți se pare logic să știe doar câțiva. Nu e absolut nimic special la faptul că acei câțiva știu engleză. În al doilea rând, cunoașterea limbii engleză nu este prilej de mândrie națională, sau vreo calitate globală. Este individuală. Este o abilitate proprie fiecărei persoane care te poate ajuta maxim să îți găsești ceva de lucru... în afara țării.

Nu avem ce vorbi aici.

Există tot felul de industrii mai mici sau mai mari despre care nu prea se vorbeşte
Faptul că nu se vorbește de industriile mici are o logică. În primul rând, industriile respective nu sunt meritul românilor. TOATE sunt străine, firme de out-sourcing, filiale a unor firme mari din vest care au venit aici în căutare de mână ieftină de lucru pentru munci ce lor li se par de rând sau jignitoare să le facă. De obicei munca este de maimuță sau de robot, ești tratat ca un animal, iar legislația țării ajută din plin la bunul mers al exploatării și bătăii de joc al angajaților. Este destul să comparați niște salarii din corporații. Dincolo, omologii angajaților iau peste 2500 de euro salariu. Aici, ai noștri, 400-500 de euro. Iar dacă vă gândiți la pozițiile de manager și sistemul de avansare, nu vă gândiți prea mult. Adevărații manageri sunt străini, de la firma-părinte. Industriile medii o duc și rău și sunt multe care pleacă din cauza taxelor mari. De-asta au plecat de la noi Nokia, Colgate-Palmolive, Nestle, chiar și grupul Dacia... Și exodul continuă, stăvilit însă de câteva preluări strategice din țară. De exemplu, Azomureșul (eu sunt din Târgu Mureș) funcționează sub patronat străin din simpla logică că în celelalte țări europene legislația nu permite o poluare chimică la asemenea cote. Alte firme (foști mamuți comuniști) sunt cumpărate sau preluate, păgubite și apoi dezafectate pentru a nu face concurență firmelor străine.
Plecăm capul, apoi facem tot ca noi şi întoarcem armele
O secțiune unde se menționează Țepeș (toți naționaliștii fac greșeala cretină să creadă că pe vremea lui Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu existau români și conștiință națională) și cât de bine ne-am descurcat noi în timpul celui de-al doilea Război Mondial, că nici evrei prea mulți nu am omorât, nici gura nu ne miroase a usturoi. Din nou, nu avem ce vorbi aici. Autorul, deși inteligent, nu e îndeajuns de informat. România a ieșit cu statut de ȚARĂ PIERZĂTOARE din al doilea Război Mondial. Ah, da, și de TRĂDĂTOARE. Imaginea noastra în ce privește loialitatea și onestitatea este distrusă pe veci cu acțiunile noastre din al doilea Război Mondial. Orice altceva spus este de prisos. Să cauti motive că tot noi am fost mai ok decât alții că nu am omorat țigani și evrei ca alții (de fapt, nu am fost în stare nici de asta) când aveam soldați cu echipament din opinci și cușmă de lână pe vremea când germanii plănuiau rachete pe marte și revoluționau zborul este de o cruntă naivitate. 

În concluzie

Naționalismul este o boală ce afectează pe oricine, indiferent de gradul de inteligență, cunoștințe generale și educație. Inclusiv oameni inteligenți cad pradă unor aberații de o uimitoare copilărie. Tocmai ce am citit un articol izvorât din sentimente reprimate naționaliste, autorul nici măcar nu își dă seama de ele, unde, cu disperare, se ridicau la rang de calități însăși defectele naționale. Sentimentul orgolios de inferioritate, dat peste cap, până la o patologie de superioritate, de a arăta cu tot dinadinsul că românii sunt la nivelul celorlalte nații civilizate, ba chiar, mai presus, ne va măcina tot timpul...